sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Veritasaga


Veritasaga este o trupa româneasca de muzica Hip-hop fondată la sfârşitul anilor '90 în Bucureşti. Veritasaga are în componenţă patru membri: Jhivago (vocal), Praetor (vocal), Dribbler (producător) şi DJ Sonia (dj / turntablist). Membri originali, Praetor, Jhivago si Dribbler au evoluat în prealabil pentru o scurtă perioadă (1999-2001), sub denumirea de Triada.
Veritasaga este la ora actuală una din cele mai apreciate trupe Hip-Hop din Romania. Clasificate ocazional ca Hip-Hop alternativ, piesele Veritasaga îmbină cu succes sound-ul clasic al hip-hop-ului cu influenţe neo-soul, chill-out şi electronica, distingându-se printr-un stil unic şi inconfundabil.
Biografie

Fondata la sfarşitul anilor '90 de Jhivago, Praetor şi Dribbler, Veritasaga şi-a început activitatea într-o perioadă în care industria muzicală românească era încă reticentă în ceea ce priveşte muzica Hip-hop şi cultura Hip-hop. Refuzând încadrarea în tipare şi repere devenite clişee timpurii ale acestui gen muzical, membrii Veritasaga au ales să respecte propriile convingeri pentru a-şi afirma identitatea artistică. Astfel au urmat ore de studio "finanţate" cu banii din alocaţii, concerte pro bono, apariţii pe diverse mix-tape-uri şi numeroase colaborări cu artiştii din zona underground. Membrii initiali au colaborat foarte strans cu Connect-R , acesta insa a ales calea muzicii comerciale in detrimentul anonimatului undergroundului .

In 2001 a fost printre primele trupe afiliate label-ului Hades Records. Căile de promovare s-au diversificat, s-a depaşit momentul "ascultă şi dă mai departe". Publicul ascultator de muzică hip-hop s-a transformat treptat intr-un nucleu de fani, si inevitabil Veritasaga s-a impus drept un nume reprezentativ in hip-hop-ul autohton.

Discografie

Punct. Şi de la capat

În 2003 a fost lansat (oficial) primul material Veritasaga şi anume albumul "Punct. Şi de la capat". În ciuda faptului că era un material independent, promovat prin mijloace proprii, acesta a avut un succes nesperat, fiind ascultat de o mulţime de persoane. O mare contribuţie a avut-o şi internet-ul, fiind mediul principal de răspândire. Albumul se remarcă printr-un sound inedit, melancolic, meditativ şi chiar trist, neobişnuit pentru fanii Hip-Hop-lui. Cu acest album Veritasaga a câştigat un numar impresionant de fani, pornind un adevarat curent in zona underground



Cu alti ochi

În 2004 Praetor părăseşte ţara, iar Dj Sonia devine membru oficial al trupei. Urmează concerte la Bucureşti, Oradea, Timişoara, Constanţa, Iaşi, Piatra Neamţ, Craiova, Târgovişte, Cluj, Hunedoara, Braşov şi desigur, sute de ore petrecute în studio pentru înregistrarea noului album.

În 2007, la 4 ani după "Punct. Si de la capat", si dupa mai mult de 16 luni în studio, Veritasaga se află la debutul "oficial", cu albumul "Cu alti ochi". Atent lucrat, până la cel mai mic detaliu, cu o producţie şi o post-productie la nivel internaţional, materialul de 16 piese şi 21 track-uri promite să ofere ascultătorului o perspectivă inedită asupra acestui gen muzical. Una din surprizele şi controversele materialului o constituie prezenţa lui Praetor, care, contrar zvonurilor, nu a părăsit Veritasaga odata cu plecarea sa din Romania. Acesta a înregistrat într-un studio din Australia, special pentru acest album, dovedind că distanţa nu constituie un impediment în calea pasiunii.

Sâmbătă, 13 octombrie 2007, ora 16.00 s-a lansat oficial videoclipul piesei „Cer senin” de pe noul album. Acesta poate fi vizionat gratuit prin intermediul serviciului GetLoaded la această adresă. În primele 2 ore acesta a fost vizionat de peste 3000 de persoane, dovedindu-se un real succes. Videoclipul precedă lansarea oficială a mult aşteptatului material, care, după spusele lui Dribbler (membru Veritasaga) va ajunge în mâinile publicului în cursul lunii noiembrie.

Colaborări

La capitolul colaborări, Veritasaga nu s-a oprit doar la artiştii din zona hip-hop, ci a lucrat şi alături de producatori, solişti şi instrumentişti talentaţi din alte genuri: muzică electronică, soul, jazz si rock alternativ. Printre invitaţii de pe album se numara şi : Şuie Paparude, Cătălin (Coma), Bitza, Funktastics, Butch şi DJ Undoo (Dagga), Kombat (K.S.T), DJ Faibo X (U.S.M), Aforic, Nimeni Altu' şi Simina.

Citate din versuri

Ştii şi tu că ne vântura vântul
după cum vrea,
Uneori nu simt pământul
sub talpa mea,
şi-atunci mi-aduc aminte
c-am învăţat să simt fără cuvinte...
„Veritasaga - Nu se ascultă, se simte!”

Singur am fost, singur am crescut
Pierdut pe drum, pierdut în fum, pierdut pân-acum
Să fiu cel dinainte, nu mai am cum
Nu, nu mai am cum.
„Praetor - Singur la joacă”

Ca orice basm,începe cu "a fost odată",
Un baiat şi-n gândurile lui mereu aceeaşi fată
„Veritasaga - Să nu crezi”

Minte, lumea minte
Lumea asta minte
Toata minte
Şi tu vrei să fiu cuminte?
„Veritasaga - Lumea minte”

Munca lor

O mică parte din munca Veritasaga. Este disponibilă pe YouTube şi nu numai.

Veritasa - Cer senin

Veritasaga - Poveşti triste

Veritasaga - Zboara

Veritasaga Live @ Yo!!! MTV

Veritasaga live @ Suburbia / INDIEpendenza - part I

Veritasaga Live @ Suburbia / INDIEpendenza - part II

Veritasaga Live @ Suburbia / INDIEpendenza - part III

Veritasaga Live @ Suburbia / INDIEpendenza - part IV

Veritasaga Live @ Suburbia / INDIEpendenza - part V

Veritasaga Live @ Suburbia / INDIEpendenza - part VI

Veritasaga - E Greu

Veritasaga - Ziua limbii române - concert pentru Basarabia

- Veritasaga - remix -> Ce-a mai rǎmas - Doar un moment -> Club Safary Piatra-Neamţ - live

E.M.I.L.


E.M.I.L. este o formaţie de punk rock, ska din România, înfiinţată in luna martie a anului 2000.

"Chiar daca unii spun ca ska-u'-i fara rost Ce se-aude-aici imi place si-i frumos "

  • E.M.I.L - Asa cum alte generatii privesc formatia IRIS sau COMPACT cu nostalgia anilor tineretii asa sunt si vor fi mereu pentru toti fanii formatia EMIL ! "totul vine de la voi"

"Nu ma intereseaza ca sunt obosit Muzica ma face, ma face fericit"

Membri

  • Sorin Bădulescu – voce
  • Barbu Niculae – chitară bass
  • Gabi Georgescu – chitară
  • Andrei Stoianovici – chitară
  • Eugen Imecs - tobe
Discografie
  • Cocktail Verde (2003)

01. Superstea

02. Pisica

03. Supradoza de vise (feat. Butch)

04. Ursu'

05. Hus-Avi

06. Copacii Infloriti

07. Vara Vara

  • Rom, Fum şi Vanilie (2005)

01. Da Vrei

02. Doi

03. Finlandeza

04. Ska-ul Fara Rost

05. Luni, Marti sau Joi

06. Fara Regrete

07. Dub Shot

08. Da-i Drumu'

09. 1000 de Dorinte

10. Emo nr. 1

11. Cei Care Zambeste

12. Ramas Bun

13. Vama Vama

14. Stari Amare


vineri, 30 ianuarie 2009

Avril Lavigne

Avril Lavigne (Whibley) mult mai bine cunoscută sub numele său de naştere Avril Lavigne (AFI: /ˈævrəl.ləˈviːn/, n. 27 septembrie 1984, Belleville, Ontario, Canada) este o cântăreaţă şi muziciană din Canada.

Iniţial era cunoscută pentru stilul ei „skater punk”, mai ales în melodii precum „Sk8er Boi”, deşi în ultimii ani a adoptat o imagine mai feminină. Cele două albume ale ei, Let Go (2002) şi Under My Skin (2004) au ajuns nr. 1 în multe ţări unde au fost lansate. Cel mai recent album lansat de cântăreaţă se numeşte The Best Damn Thing.

Deşi numele ei de familie este de origine franceză, Avril nu vorbeşte limba franceză şi îşi pronunţă atât numele cât şi pronumele ca în limba engleză: [ləˈviːn] nu [laˈviːɲ] şi [ˈævrəl] nu [aˈvril].

Lavigne s-a căsătorit în California în 15 iulie 2006, cu Deryck Whibley, un alt cântăreţ canadian, component al formaţiei Sum 41.

2002 - 2004: Succesul internaţional: Let Go


După doi ani de muncă, albumul Let Go a apărut pe piaţa din America pe data de 4 iunie a anului 2002. Acesta conţine treisprezece melodii, puternic influenţate de stilurile pop şi punk. Albumul a avut un succes neprevăzut, reuşind să o transforme pe Avril Lavigne într-una dintre cele mai comercializate artiste de origine canadiană. În anul 2002, Let Go s-a vândut în paisprezece milioane de exemplare, devenind cel mai bun album al unei artiste debutante din acel an. Conform unei statistici făcute în luna decembrie a anului 2007, acest album s-a vândut în 6.6 milioane de copii în S.U.A. şi mai mult de 16 milioane pe plan internaţional, o cifră record pentru un album de debut. Datorită încasărilor uriaşe obţinute în urma comercializării sale, albumul a fost certificat cu douăzeci şi trei de discuri de platină şi unul de diamant, obţinute pe plan mondial.

Titlul iniţial al albumului era Anything But Ordinary, dar producătorul a hotărât ca numele său să provină de la o piesă înregistrată de către Lavigne, dar neinclusă pe album. O altă melodie care nu a fost inclusă pe album este Breakaway, care nefiind introdusă nici pe cel de-al doilea album al lui Lavigne, a fost cedată lui Kelly Clarkson, care a reînregistrat-o şi a obţinut succes pe seama sa.

Datorită succesului obţinut, Avril Lavigne a fost numită Debutanta Anului în cadrul premiilor MTV Video Music Awards, ediţia anului 2002, a câştigat patru premii Juno(din şase nominalizări), un premiu în cadrul Premiilor Internaţionale ale muzicii, la categoria Cel mai bine vândut artist canadian pe plan internaţional. Let Go i-a adus lui Lavigne şi opt nominalizări în cadrul premiilor Grammy.

Pentru a promova albumul, Lavigne a iniţiat turneul Try to Shut Me Up, care a fost format dintr-o serie de cinzeci şi şapte de concerte. În cadrul acestora artista a cântat atât piesele incluse pe album, cât şi cele neincluse.

  • Primul DVD: My World
Datorită succesului obţinut de albumul Let Go, artista a hotărât să înregistreze primul său DVD. Acesta constă într-o înregistrare care conţine şaisprezece melodii interpretate live. Majoritatea pieselor sunt incluse pe albumul de debut al lui Lavigne. Acest prim DVD al său a înregistrat asemeni albumului, vânzări ridicate, ajungând la cota de 2.500.000 de exemplare pe plan mondia.

Extrase pe single

„Complicated”

Complicated” este single-ul de debut al lui Avril Lavigne, extras de pe albumul Let Go şi este considerat compoziţia sa de semnătură, melodia cea mai reprezentativă pentru un artist. Piesa s-a bucurat de succes instantaneu în America de Nord, atingând cele mai înalte poziţii în topurile locale. Revista Blender a clasat „Complicated” pe poziţia cu numărul 197 în „topul 500 al celor mai bune melodii de după naşterea ta”. Cântăreţul „Weird Al” Yankovic a compus o melodie numită „A Complicated Song”, care avea ca scop parodierea single-ului „Complicated”. La compunerea acestei melodii au contribuit: Avril Lavigne, Scott Spock, Lauren Christy şi Graham Edwards, iar de producerea sa s-a ocupat The Matrix. În acest imn pop-rock, Lavigne se regăseşte într-o situaţie complicată în relaţia cu iubitul său. Acesta se comportă frumos cu ea, iar Avril se bucură de relaţia pe care o are cu acesta, dar ea descoperă că acesta preferă să se comporte altfel în faţa prietenilor. În faţa acestora el încearcă să afişeze o altă faţă a sa, lucru menţionat pe parcursul refrenului melodiei: „Why'd you have to go and make things so complicated? I see the way you're acting like you're somebody else, get's me frustrated...” („De ce trebuie să complici lucrurile într-atât? Văd cum te comporţi ca şi când ai fi altcineva, devin frustrată...”

La acea vreme au existat controverse în legătură cu textul melodiei. În câteva interviuri date de cântăreaţă pentru promovare, ea a declarat că piesa este inspirată din propria sa viaţă şi că s-a implicat în producerea melodiilor de pe album, producându-le alături de The Matrix. Totuşi acesta a declarat că el a compus cea mai mare parte din melodie şi că Lavigne a intervenit doar în legătură cu câteva schimbări minore.

În videoclipul produs de către The Malloys, Lavigne îi întreabă pe cei din trupa sa dacă vor să devasteze mall-ul. Aceştia sunt de acord, iar trupa începe să distrugă, aceste cadre cunt împletite cu scene în care Lavigne este surprinsă cântând într-un parc, alături de trupă. În câteva cadre din acest videoclip apar fratele şi sora lui Lavigne.

„Sk8er Boi”

Sk8er Boi (Skater Boy) este cel de-al doilea single extras de pe albumul de debut al lui Avril Lavigne, Let Go. Lansată în anul 2002, această melodie a atins poziţii înalte în topurile din ţările anglofone, devenind astfel cel de-al doilea mare succes al artistei în America de Nord. Melodia a stabilit noi recorduri, devenind una dintre cele mai longevive prezenţe în topuri. Cântecul a fost compus de către artistă însăşi, Scott Spock, Lauren Christy şi Graham Edwards, iar de producerea sa s-a ocupat The Matrix. În această piesă, condusă de ritmul rapid al chitării, Lavigne descrie relaţia dintre un skater şi o fată firavă, care face balet. Ambii simt o atracţie faţă de celălalt, dar fata îl refuză din cauza propriilor temeri. În ultima parte a piesei, băiatul este descris, devenind faimos are o relaţie cu o fată care ştie „să aibă grijă” de el, iar fata delicată recunoaşte că şi-a pierdut şansa de a avea o relaţie cu acel băiat.

Videoclipul filmat pentru acest single o surprinde pe Lavigne alături de formaţia sa mergând de-a lungul unei străzi împânzite de postere care anunţă viitorul concert al artistei. Acest concert are loc în mijlocul videoclipului, dar spre ultima parte acesta devine atât de „sălbatic”, încât poliţia încearcă să intervină. În încheiere, Lavigne este surprinsă distrugând chitara care a acompaniat-o pe parcursul videoclipului. În acest clip, artista poartă un tricou verde, cu însemnele şcolii Wilkesboro. După lansarea acestuia, şcoala a fost umplută de cereri pentru acel tip de tricouri, iar vânzările au fost atât de ridicate încât fondurile obtinute au fost folosite pentru achizitionare de computere noi.

„I'm With You”

I'm With You este cel de-al treilea single extras de pe albumul de debut al lui Lavigne, Let Go. Compus şi produs de către echipa formată din Lavigne, Scott Spock, Lauren Christy, Graham Edwards această melodie reprezintă prima baladă lansată ca şi single de către artistă. Conform precedentelor sale acasta poartă stilul unic muzical al lui Lavigne. Lansat în ultima parte a anului 2002 în America de nord şi în prima parte a anului 2003 în Regatul Unit, I'm With You nu s-a bucurat de acelaşi succes ca şi precedentele single-uri, dar a atins poziţii bune şi foarte bune în topuri, reuşind să ajute albumul să inregistreze vânzări ridicate. Melodia a fost folosită în cadrul mai multor seriale televizate şi în cadrul filmului Bruce Almighty.

Avril Lavigne a obţinut două nominalizări în cadrul premiilor Grammy, la categoriile Melodia Anului (premiul a fost însă adjudecat de către compoziţia lui Luther Vandross, Dance With My Father) şi Cea Mai Bună Interpretă Pop (premiu adjudecat de către Christina Aguilera pentru melodia Beautiful).

Videoclipul filmat pentru single-ul I'm With You a fost produs de către renumitul fotograf David LaChapelle. Acesta o surprinde pe Lavigne, dergând singură pe stradă, încercând să găsească pe cineva. Majoritatea acestuia se desfăşoară într-un ritm foarte lent, însă artista nu este afectată de acest lucru, mişcările sale fiind în concordanţă cu melodia.

„Losing Grip”

Losing Grip este cel de-al patrulea single extras de pe albumul Let Go. Perioada lansării sale a variat, dar în majoritatea ţărilor data oficială a fost 1 mai a anului 2003. Piesa a fost lansată pe plan internaţional, excepţie făcând numai Australia şi Noua Zeelandă, unde Mobile i-a luat locul. Această melodie conţine mult mai multe elemente specifice muzicii rock, decât oricare altă piesă de pe albumul Let Go. Textul acesteia vorbeşte despre relaţia pierdută pe care o are artista cu iubitul său. Melodia Don't Tell Me, primul single de pe cel de-al doilea album lansat de către Lavigne, Under My Skin este considerat a fi o continuare pentru Losing Grip, în care Lavigne îl respinge pe prietenul său, din cauza comportamentului său sexual. Videoclipul filmat pentru acest single o surprinde pe Lavigne, alături de formaţia sa, cântând în faţa unei mulţimi de oameni aflate în delir. Losing Grip a ajutat-o pe Avril Lavigne să obţină o nominalizare în cadrul premiilor Grammy la categoria Cea Mai Bună Interpretă Rock (premiul a fost adjudecat de către Sheryl Crow).

Până în prezent, această melodie este cea mai prost clasată piesă a lui Lavigne în topurile din S.U.A., dar în alte ţări în care a fost lansată ea a înregistrat un succes moderat, atingând prima poziţie în Hong Kong.

2004 - 2006: Drumul spre titlul de prinţesă a muzicii punk: Under My Skin


Cel de-al doilea album al lui Avril Lavigne, numit Under My Skin a fost lansat pe data de 25 mai a anului 2004 şi a continuat linia succeselor pe plan muzical înregistrate de către artistă. Albumul a debutat pe prima poziţia a celor mai bine vândute albume din S.U.A., Regatul Unit, Germania, Japonia, Australia, Canada, Mexic, Argentina, Spania, Irlanda, Thailanda, Korea şi Hong Kong. În prima săptămână de la lansare Under My Skin a fost comercializat în peste 380,000 de exemplare în S.U.A.[26]. Majoritatea melodiilor incluse pe album au fost scrise de către Lavigne cu ajutorul cântăreţei şi copozitoarei de origine canadiană Chantal Kreviazuk. Unele piese au fost scrise împreună cu Ben Moody(fost component al trupei Evanescence), Butch Walker component al Marvellous 3, fostul său chitarist Evan taubenfeld şi fostul său toboşar Matt Brann. Soţul lui Kreviazuk, solistul trupei Our Lady Peace, Raine Maida a coprodus albumul împreună cu Walker şi Don Gilmore.

Spre deosebire de albumul precedent, Let Go acesta este mult mai complex din punct de muzical, Lavigne abordând pe el mai multe stiluri de rock şi punk, iar textele melodiilor au căpătat o latură mai romantică, conform recenziilor făcute de către critic

i.Under My Skin a ajutat-o pe Lavigne să câştige două premii în cadrul Premiilor Internaţionale ale muzicii la categoriile „cel mai bun artist pop/rock” şi „cel mai comercializat artist canadian”. Artista a mai obţinut cinci nominalizări în cadrul premiilor Juno, dintre care a câştigat la trei categorii: „alegerea fanilor”, „artistul anului” şi „cel mai bun album pop al anului”, iar in cadrul premiilor „Nickelodeon Kids' Choice Awards” Avril Lavigne a fost desemnată „artista anului”. Lavigne a compus melodia „Breakaway” pe care nu a inclus-o pe albumul Under My Skin din cauza faptului că avea prea multe influenţe pop. Melodia a fost preluată de către Kelly Clarkson care a reînregistrat-o

într-un hit.

Pentru a promova noul album, Lavigne a început cel de-al doilea turneu al său, intitulat Live and by Surprise, consistând într-o serie de douăzeci şi unu de concerte susţinute în diferite centre comerciale. Fiecare interpretare a sa era live, iar melodiile cântate erau într-o nouă versiune acustică. Locaţia fiecărui concert era anunţată cu doar patruzeci şi opt de ore înainte de începerea acestuia. Turneul a fost foarte popular în rândurile fanilor, aducând vânzări ridicate albumului.

Lavigne a concertat pe tot parcursul anului 2005, consolidându-şi cariera în televiziune şi cea de model. Ea a reprezentat Canada la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă din Turin, Italia, ediţia anului 2006, interpretând melodia „Who Knows”.

Conform unui studiu făcut în luna decembrie a anului 2007, albumul Under My Skin
Discografie:

Albume

Metallica


Metallica este cea mai de succes formaţie Heavy-Metal din lume. A luat fiinţă în anul 1981 reuşind să vândă peste 95 de milioane de discuri în toată lumea. Succesul comercial a făcut din Metallica o formaţie foarte controversată. Ei fac parte din "Big Four Of Thrash" alaturi de Slayer, Megadeth si Anthrax.

Începutul (1981 - 1983)

În 1981, ziarul Californian “The Recycler”, găzduia o rubrică de anunţuri destinată muzicienilor încăutarea unor noi colegi de formaţie. Sub secţiunea “Heavy Metal” apăreau săptămânal, aproape obsesiv, aceleaşi două nume, Lars Ulrich şi James Hetfield, doi adolescenţi de 18 ani.

Kill’em All - 1983

În anul 1983, cu un nou chitarist principal, Kirk Hammett, Metallica intră în studioul din New York, pus la dispoziţie de către Megaforce Records, pentru a înregistra primul album.

"Metal Up Your Ass" avea să se numească, însă casa de distribuţie a considerat numele total inadecvat şi l-au refuzat, Cliff Burton a venit cu sugestia ca albumul să se numească "Kill’em All" nume ce întruchipa întru totul agresivitatea nemaiîntâlnită până atunci a albumului.

Albumul conţinea 10 piese, inclusiv cele 7 de pe “No Life ‘Til Leather”:

1."Hit the Lights"

2."The Four Horsemen"

3."Motorbreath"

4."Jump in the Fire "

5."(Anesthesia) Pulling Teeth"

6."Whiplash"

7."Phantom Lord"

8."No Remorse"

9."Seek & Destroy"

10."Metal Militia"

Ride The Lighting -1984

“Kill’em All” nu a fost neapărat un mare succes din punct de vedere financiar, însă el vânduse 300.000 de exemplare, ceea ce era de-a dreptul incredibil pentru un label independent ca Megaforce.Succesul albumului a făcut ca Elektra Records, un label foarte important, să facă o ofertă formaţiei- de impresariere. Oferta a fost acceptată, iar Metallica, însoţită de producătorul Flemming Rasmussen, s-a mutat într-un studiou din Copenhaga pentru a înregistra un nou album: Ride The Lighting – în continuare sub Megaforce Records.

Piesele “Creeping Death”, “Fight Fire With Fire”, “Treaped Under Ice” sau “Escape” reţin rapiditatea primului album, însă Ride The Lighting aduce în prim-plan cântece care conţin aranjamente simfonice precum “Fade to Black” sau piesa instrumentală, de aprope 9 minute ce va închide albumul “The Call of Ktulu”. Albumul conţine de asemenea şi piesele “Ride the Lighting” şi, una din favoritele publicului, piesa cântată aproape în fiecare concert “For Whom The Bell Tolls”.

Master of Puppets-1986

Albumul "Ride the lighting" a ajuns să vândă 800.000 de mii de unităţi enorm pentru o casă de discuri independentă. Metallica începe înregistrarile pentru al treilea album la sfârşitul anului 1985. Acesta este înregistrat tot în Danemarca, cu acelaş producator Flemming Rasmussen.

Master Of Puppets, primul album integral sub Elektra, este considerat de către majoritatea fanilor hard-core ai Metallica şi de majoritatea specialiştiilor ca fiind cel mai bun. Cel mai bun album Metallica, dar şi cel mai bun album Heavy-Metal al tuturor timpurilor.

Maturizarea formaţiei este evidentă. Complexitatea pieselor este nemaiîntâlnită pâna atunci. Piese de peste 8 minute ca “Master of Puppets”,”Disposeble Heroes” reţin atenţia ascultătorului pe toată durata lor, hipnotizându-l. Piese de energie pură, “Battery” şi “Damege Inc.” sporesc agresivitatea formaţiei. Iar misterul este adus de “The Thing That Should Not Be”- piesa derivată din The Call of Ktulu, fiind inspirată de către povestirile lui H. P. Lovecraft.

…And Justice For All – 1988

Cel de-al patrulea album Metallica este “…And Justice For All”. Multii fani sau specialisti se indoiau de puterea creativa a Metallici fara Cliff. Insa relatia dintre James Hetfield si Lars Ulrich a fost intotdeauna primordiala pentru formatiei. Ei sunt baza fortei creative ce inseamna Metallica. Astfel albumul “…And Justice For All” a fost un succes masiv. Tributul suprem adus de formatiei lui Cliff.

Uimitor este faptul ca, albumul nu este la fel de complex ca “Master of Puppets”, ci mult mai complex! Iar 7 din 9 piese au peste 6 minute, celelalte 2 nu au “decat” peste 5 minute. Albumul continua trendul impus de ultimele doua albume, adica:

Versurile sunt in acelas registru ca si pana acum, frustrare ( “Harverster of Sorrow” sau “Frayed Ends Of Sanity”), razboi (epicul – “One”sau “Blackend”), libertate (“Eye of The Beholder”, “Dyers Eve”sau “The Shortest Straw”) si politica(“…And Justice For All”), insa sunt mult mai directe. Heatfield a vorbit,in versurile sale, mult mai direct pe acest album despre societate. Insa, in ciuda stilului agresiv al lui James de a canta, versurile nu vorbeau de revolta sau nu instigau la violenta. Albumul mai contine si o piesa instrumentala “To Live Is To Die”care contine riffturi scrise de Cliff, precum si o poezie citita de James la mijlocul catecului (ce are 9:48,cu 3 secunde mai mult decat “…And Justice For All”).

The Black Album – 1991

Metallica a crescut cu fiecare album, atat in complexitate cat si ca atitudine. Incecarile prin care au trecut i-au facut mai puternici. Turneul “Damaged Justice” a adus formatiei cele mai mari incasari de pana atunci. Fanii ii iubeau mai mult ca niciodata, Metallica devenise un monstru al muzicii Heavy Metal. Inceputul anilor 90 a insemnat moartea hair-metalului sau glam metalului. Singurele supravietuitoare ale anilor 80 erau formatiile ce aveau atitudine si agresivitate. Totodata Grungeul (prin Nirvana) incepuse sa iasa la suprafata. Astfel anii 1990-1991 au fost foarte productivi din punct de vedere muzical. Formatia Megadeth a scos cel mai de succes album al lor “Rust in Pace”, Nirvana la fel: “Nevermind”,precum si Guns and Roses: “Use your Illusion 1”. Insa cel mai de important album din acea perioada va fi: “Metallica”numit de fani si cunoscut ca “The Black Album” (din cauza logoului si coperti negre dar si succesului comparativ cu “The White Album”) .

Productia albumului a tinut 10 luni si a costat peste 1 milion de dolari. Producatorul albumului a fost Bob Rock, care fusese chemat sa mixeze albumul, insa el a dorit sa-l produca in totalitate. Bob s-a intalnit cu James si cu Lars si le-a spus in fata ca albumele lor suna foarte prost in comparatie cu ceea ce fac pe scena. Metallica era foarte conservatoare in ceea ce priveste muzica lor. James nu avea un cuvant de spus in solouri sau partile lui Lars, dar nici ceilalti nu puteau comenta la adresa versurilor sau rifturilor. Devenisera foarte rigizi, iar ca cineva din afara formatiei sa comenteze la adresa muzicii lor li s-a parut foarte deplasat. De aceea Bob a fost greu acceptat de catre formatie. Insa dupa 10 luni de certuri nesfarsite, 10 luni tensionate si foarte grele ( surprinse de filmul “A year and a half in the life of Metallica” partea 1 ) Metallica, pe 13 august 1991, a scos pe piata “Albumul Negru”. Albumul a avut un succes fara precedent in istoria Heavy-Metalului, oameni stateau la coazi enorme pentru al cumpara.

Muzica de pe acest album este complet diferita fata de albumele precedente. Influienta lui Bob Rock fiind evidenta. Albumul este produs impecabil, piesele sunt mult mai simple, cantece de un singur rift, nu ca in precedentele albume ce contineau 3-6 rifturi inghesuite intr-o singura piesa. Valva creata si popularitatea enorma a formatiei, a facut ca radioul sa fie obligat practic sa tranzmita Metallica. Iar cantecele simple au facut ca formatia sa-si mareasca considerabil baza de fani.

Demourile pieselor au fost inregistrate acasa la Lars cu 3 luni inaitea intarii in studio, de catre Lars si James. Albumul continea 12 piese. Printre care si o piesa mult mai lenta ca cele de pana atunci “Nothing Else Matters”, piesa ce nu trebuia inclusa pe album fiind considerata prea personala de catre James. O balada cu dinamica intoarsa “The Unforgiven”,o melodie despre constiinta de sine “Sad But True”, precum si despre “drum” “Wherever I May Roam”, sau despre razboi “Don’t Tread On Me”, “Struggle Whitin”,”Through The Never”, chiar despre religie “The God That Failed” si “barfa”: “My Friend

God That Failed” si “barfa”: “My Friend Of Missery” si “Holier Than Thou”. Piesa ce a avut cel mai mare succes a fost, de departe, “Enter SandMan”, primul extras de pe album.

Membrii trupei:

1981-1982

1982-1983

1983 - 1986 (albumele Kill'Em All, Ride the Lightning, Master of Puppets)

1986 - 2001 (albumele Garage Days Re-Revisited, ...And Justice for All, Metallica, Load, ReLoad, Garage Inc, S&M)

2001 - 2003 (albumul St. Anger)

2003 - prezent


Membri temporari pentru concertele live:


1982

  • "Damien Philips" (Jeff Warner) - al doilea chitarist

1992 şi 1993

  • John Marshall - al doilea chitarist în urma unei accidentări a lui James

2004

Baterişti temporari (în 2004 când Lars Ulrich nu a putut cânta):


Premii
le catigate:

Metallica a câştigat şapte premii Grammy Awards:

Kerrang! Awards:

  • 2003: Best Band On The Planet
  • 2004: Best Band On The Planet




Metallica-The Unforgiven 3

Introducere

In ziua de azi majoritate persoanelor nu mai stiu ce este muzica. Pe oricine intrebi ce muzica asculta majoritatea iti zice ca asculta manele si doar o mica parte zice ca asculta orice inafara de manele.
Si de aceea in acest blog toate clipurile si toate informatiile ce vor fii postate nu vor fi despre manele.
Va urez bun venit pe acest blog.
Va multumes.