vineri, 30 ianuarie 2009

Metallica


Metallica este cea mai de succes formaţie Heavy-Metal din lume. A luat fiinţă în anul 1981 reuşind să vândă peste 95 de milioane de discuri în toată lumea. Succesul comercial a făcut din Metallica o formaţie foarte controversată. Ei fac parte din "Big Four Of Thrash" alaturi de Slayer, Megadeth si Anthrax.

Începutul (1981 - 1983)

În 1981, ziarul Californian “The Recycler”, găzduia o rubrică de anunţuri destinată muzicienilor încăutarea unor noi colegi de formaţie. Sub secţiunea “Heavy Metal” apăreau săptămânal, aproape obsesiv, aceleaşi două nume, Lars Ulrich şi James Hetfield, doi adolescenţi de 18 ani.

Kill’em All - 1983

În anul 1983, cu un nou chitarist principal, Kirk Hammett, Metallica intră în studioul din New York, pus la dispoziţie de către Megaforce Records, pentru a înregistra primul album.

"Metal Up Your Ass" avea să se numească, însă casa de distribuţie a considerat numele total inadecvat şi l-au refuzat, Cliff Burton a venit cu sugestia ca albumul să se numească "Kill’em All" nume ce întruchipa întru totul agresivitatea nemaiîntâlnită până atunci a albumului.

Albumul conţinea 10 piese, inclusiv cele 7 de pe “No Life ‘Til Leather”:

1."Hit the Lights"

2."The Four Horsemen"

3."Motorbreath"

4."Jump in the Fire "

5."(Anesthesia) Pulling Teeth"

6."Whiplash"

7."Phantom Lord"

8."No Remorse"

9."Seek & Destroy"

10."Metal Militia"

Ride The Lighting -1984

“Kill’em All” nu a fost neapărat un mare succes din punct de vedere financiar, însă el vânduse 300.000 de exemplare, ceea ce era de-a dreptul incredibil pentru un label independent ca Megaforce.Succesul albumului a făcut ca Elektra Records, un label foarte important, să facă o ofertă formaţiei- de impresariere. Oferta a fost acceptată, iar Metallica, însoţită de producătorul Flemming Rasmussen, s-a mutat într-un studiou din Copenhaga pentru a înregistra un nou album: Ride The Lighting – în continuare sub Megaforce Records.

Piesele “Creeping Death”, “Fight Fire With Fire”, “Treaped Under Ice” sau “Escape” reţin rapiditatea primului album, însă Ride The Lighting aduce în prim-plan cântece care conţin aranjamente simfonice precum “Fade to Black” sau piesa instrumentală, de aprope 9 minute ce va închide albumul “The Call of Ktulu”. Albumul conţine de asemenea şi piesele “Ride the Lighting” şi, una din favoritele publicului, piesa cântată aproape în fiecare concert “For Whom The Bell Tolls”.

Master of Puppets-1986

Albumul "Ride the lighting" a ajuns să vândă 800.000 de mii de unităţi enorm pentru o casă de discuri independentă. Metallica începe înregistrarile pentru al treilea album la sfârşitul anului 1985. Acesta este înregistrat tot în Danemarca, cu acelaş producator Flemming Rasmussen.

Master Of Puppets, primul album integral sub Elektra, este considerat de către majoritatea fanilor hard-core ai Metallica şi de majoritatea specialiştiilor ca fiind cel mai bun. Cel mai bun album Metallica, dar şi cel mai bun album Heavy-Metal al tuturor timpurilor.

Maturizarea formaţiei este evidentă. Complexitatea pieselor este nemaiîntâlnită pâna atunci. Piese de peste 8 minute ca “Master of Puppets”,”Disposeble Heroes” reţin atenţia ascultătorului pe toată durata lor, hipnotizându-l. Piese de energie pură, “Battery” şi “Damege Inc.” sporesc agresivitatea formaţiei. Iar misterul este adus de “The Thing That Should Not Be”- piesa derivată din The Call of Ktulu, fiind inspirată de către povestirile lui H. P. Lovecraft.

…And Justice For All – 1988

Cel de-al patrulea album Metallica este “…And Justice For All”. Multii fani sau specialisti se indoiau de puterea creativa a Metallici fara Cliff. Insa relatia dintre James Hetfield si Lars Ulrich a fost intotdeauna primordiala pentru formatiei. Ei sunt baza fortei creative ce inseamna Metallica. Astfel albumul “…And Justice For All” a fost un succes masiv. Tributul suprem adus de formatiei lui Cliff.

Uimitor este faptul ca, albumul nu este la fel de complex ca “Master of Puppets”, ci mult mai complex! Iar 7 din 9 piese au peste 6 minute, celelalte 2 nu au “decat” peste 5 minute. Albumul continua trendul impus de ultimele doua albume, adica:

Versurile sunt in acelas registru ca si pana acum, frustrare ( “Harverster of Sorrow” sau “Frayed Ends Of Sanity”), razboi (epicul – “One”sau “Blackend”), libertate (“Eye of The Beholder”, “Dyers Eve”sau “The Shortest Straw”) si politica(“…And Justice For All”), insa sunt mult mai directe. Heatfield a vorbit,in versurile sale, mult mai direct pe acest album despre societate. Insa, in ciuda stilului agresiv al lui James de a canta, versurile nu vorbeau de revolta sau nu instigau la violenta. Albumul mai contine si o piesa instrumentala “To Live Is To Die”care contine riffturi scrise de Cliff, precum si o poezie citita de James la mijlocul catecului (ce are 9:48,cu 3 secunde mai mult decat “…And Justice For All”).

The Black Album – 1991

Metallica a crescut cu fiecare album, atat in complexitate cat si ca atitudine. Incecarile prin care au trecut i-au facut mai puternici. Turneul “Damaged Justice” a adus formatiei cele mai mari incasari de pana atunci. Fanii ii iubeau mai mult ca niciodata, Metallica devenise un monstru al muzicii Heavy Metal. Inceputul anilor 90 a insemnat moartea hair-metalului sau glam metalului. Singurele supravietuitoare ale anilor 80 erau formatiile ce aveau atitudine si agresivitate. Totodata Grungeul (prin Nirvana) incepuse sa iasa la suprafata. Astfel anii 1990-1991 au fost foarte productivi din punct de vedere muzical. Formatia Megadeth a scos cel mai de succes album al lor “Rust in Pace”, Nirvana la fel: “Nevermind”,precum si Guns and Roses: “Use your Illusion 1”. Insa cel mai de important album din acea perioada va fi: “Metallica”numit de fani si cunoscut ca “The Black Album” (din cauza logoului si coperti negre dar si succesului comparativ cu “The White Album”) .

Productia albumului a tinut 10 luni si a costat peste 1 milion de dolari. Producatorul albumului a fost Bob Rock, care fusese chemat sa mixeze albumul, insa el a dorit sa-l produca in totalitate. Bob s-a intalnit cu James si cu Lars si le-a spus in fata ca albumele lor suna foarte prost in comparatie cu ceea ce fac pe scena. Metallica era foarte conservatoare in ceea ce priveste muzica lor. James nu avea un cuvant de spus in solouri sau partile lui Lars, dar nici ceilalti nu puteau comenta la adresa versurilor sau rifturilor. Devenisera foarte rigizi, iar ca cineva din afara formatiei sa comenteze la adresa muzicii lor li s-a parut foarte deplasat. De aceea Bob a fost greu acceptat de catre formatie. Insa dupa 10 luni de certuri nesfarsite, 10 luni tensionate si foarte grele ( surprinse de filmul “A year and a half in the life of Metallica” partea 1 ) Metallica, pe 13 august 1991, a scos pe piata “Albumul Negru”. Albumul a avut un succes fara precedent in istoria Heavy-Metalului, oameni stateau la coazi enorme pentru al cumpara.

Muzica de pe acest album este complet diferita fata de albumele precedente. Influienta lui Bob Rock fiind evidenta. Albumul este produs impecabil, piesele sunt mult mai simple, cantece de un singur rift, nu ca in precedentele albume ce contineau 3-6 rifturi inghesuite intr-o singura piesa. Valva creata si popularitatea enorma a formatiei, a facut ca radioul sa fie obligat practic sa tranzmita Metallica. Iar cantecele simple au facut ca formatia sa-si mareasca considerabil baza de fani.

Demourile pieselor au fost inregistrate acasa la Lars cu 3 luni inaitea intarii in studio, de catre Lars si James. Albumul continea 12 piese. Printre care si o piesa mult mai lenta ca cele de pana atunci “Nothing Else Matters”, piesa ce nu trebuia inclusa pe album fiind considerata prea personala de catre James. O balada cu dinamica intoarsa “The Unforgiven”,o melodie despre constiinta de sine “Sad But True”, precum si despre “drum” “Wherever I May Roam”, sau despre razboi “Don’t Tread On Me”, “Struggle Whitin”,”Through The Never”, chiar despre religie “The God That Failed” si “barfa”: “My Friend

God That Failed” si “barfa”: “My Friend Of Missery” si “Holier Than Thou”. Piesa ce a avut cel mai mare succes a fost, de departe, “Enter SandMan”, primul extras de pe album.

Membrii trupei:

1981-1982

1982-1983

1983 - 1986 (albumele Kill'Em All, Ride the Lightning, Master of Puppets)

1986 - 2001 (albumele Garage Days Re-Revisited, ...And Justice for All, Metallica, Load, ReLoad, Garage Inc, S&M)

2001 - 2003 (albumul St. Anger)

2003 - prezent


Membri temporari pentru concertele live:


1982

  • "Damien Philips" (Jeff Warner) - al doilea chitarist

1992 şi 1993

  • John Marshall - al doilea chitarist în urma unei accidentări a lui James

2004

Baterişti temporari (în 2004 când Lars Ulrich nu a putut cânta):


Premiile catigate:

Metallica a câştigat şapte premii Grammy Awards:

Kerrang! Awards:

  • 2003: Best Band On The Planet
  • 2004: Best Band On The Planet



Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)